Lauda proprie amestecată cu lauda lui Dumnezeu

În Murli din 01/04/1978, se spune “În timp ce voi cântați despre măreția Tatălui Divin, voi începeți defapt să căntați propria voastră laudă”.

 

Nu ne surprinde acest lucru, pentru că agenda ego-ului este în mod evident și constant lauda de sine: ‘eu, eu, eu’. Ego-ul nu este capabil să cânte lauda lui Dumnezeu. Este ca și cum i-ai cere lui Ravan să înalțe laudă lui Ram. În cel mai bun caz, Ravan va pretinde că îl iubește pe Ram și va crea o nouă personalitate, care dorește să se arate bună și iubitoare. Ego-ul este complet atașat de rolul lui în drama acestei lumi. Jocul spiritual este ca Ravan să abdice în favoarea lui Ram.
În comparație cu ego-ul, misiunea îngerului este opusă. Îngerul este total independent și liber de influența dramei. Îngerul care este treaz are o mare iubire față de Dumnezeu. El cunoaște măreția lui Dumnezeu, este recunoscător lui Dumnezeu și dorește să îl glorifice din toată inima cu fiecare ocazie. Aceasta este viața îngerului. Putem spune că aceasta a fost și viața lui Brahma Baba. În mod evident, în viața lui îngerul este cel care a condus și nu a existat conducerea lui ‘eu, eu, eu’.
‘Cum pot să mă promovez pe mine?’ nu a fost niciodată prioritatea. ‘Cum pot să promovez sarcina Tatalui?’ a fost prioritatea în orice situație. Nu interesele ‘mele’, ci interesele lui Dumnezeu; nu preferințele ‘mele’, ci preferințele lui Dumnezeu; nu ceea ce doresc ‘eu’ ci ceea ce dorește Tatăl. ‘Ce se va întâmpla cu mine?’ nu a fost niciodată o întrebare pentru Brahma Baba. Totul a fost bun pentru el, pentru ca Tatăl este bun.
 

A renunța la ‘eu’ este cea mai subtilă și mai mare renunțare, și prin aceasta, sufletul lui Brahma Baba și-a creat cea mai mare bogăție. Merită să verificăm cine este cel mai important pentru noi în cea mai mare parte a timpului? Este Dumnezeu? Sau sunt ‘eu’? Cât de absurd să observi această imensă tevatură care există în jurul unul singur rol din mica dramă a vieții. Căci ea apare mică atunci când o privești din perspectiva nelimitată, dincolo de lumea materială. Sunt miliarde de alte roluri care există acum pe această scenă de teatru. Dar pentru ego, acest rol al lui este totul. Pentru ego, acest rol este ‘eu’. Ego-ul se hrănește în ignoranță și trăiește din lucruri mărunte și absurde.

 

Să spunem că vezi un curcubeu foarte frumos. Cui vei dori să îl arăți? Cei mai mulți vor dori să îl arate ‘sinelui’ și cam atât. Unii doresc să îl arate mai întâi celui mai bun prieten. Nu trăiesc pentru ei înșiși; trăiesc pentru prietenii lor. Ce este cel mai bun merge la prieten. O mamă poate să simtă asta pentru copilul ei.

 

Pentru Brahma Baba, viața lui a fost pentru Tatăl Divin. Nu a putut să dea destul Tatălui. În mod instinctiv, din inimă, tot ce era mai bun mergea la Tatăl. Orice simțea că este important sau interesant dorea să îi arate Lui, să îi dea Lui, să îl hrănească pe El. A sperat ca Tatăl să poată folosi corpul lui să guste, să vadă.

 

Astfel este legătura dintre înger și Tatal îngerului. Cântecul în tăcere al inimii nu este ‘eu, eu, eu’ … ci ‘Dumnezeu, Dumnezeu, Dumnezeu’.

 

Îngerul nu își amintește de Dumnezeu cu program, ci el traiește cu El și inima celebrează.

Posted in

Leave a Comment