Un doctor foarte bun poate fii apreciat doar când apare o boală grea. Într-o lume perfectă, unde nu există boală, un chirurg talentat cu multe abilități va fii doar un om obișnuit care nu poate fii recunoscut la adevărata lui valoare. Același lucru ni se aplică tuturor; poate că există mulți oameni cu talente excepționale dar ele trec neobservate pentru că nu există situația care să ceară aceste specialități. Dumnezeu de asemenea, poate fii recunoscut și apreciat numai în acest context. Dumnezeu (Ram) poate să își folosească cunoașterea supremă și abilitățile pentru a eradica viciile (Ravan – demonul nostru interior), adica rădăcina răului.

 

Pentru a înțelege această sarcină a lui Dumnezeu, să ne imaginăm un scenariu cu o mamă și un copil, unde copilul este în apă, în pericol de a se îneca. Într-o astfel de situație, mama înțelege urgența de a salva copilul și de a-l duce în afara pericolului. Dumnezeu înțelege stringența care există acum în lumea întreagă. Care este situația prezentă? Sufletele se îneacă în amăgire și iluzii. Situația este complicată deoarece, cel care este în amăgire nu știe că se îneacă. Deci, ei nu văd pericolul și în consecință nu cer ajutorul.

 

Vrăjiți de aceste iluzii, ființele umane pot să ceară multe alte lucruri, ca spre exemplu o pălărie mai mare, dorințe cu totul nerelevante; dar asta este idea lor de succes în starea nebună a acestei lumi. Când toți se află sub această vrajă, Dumnezeu este singurul care înțelege cu adevărat situația și are metoda pentru a îi salva de la înec. Acest lucru îl face pe el Dumnezeu. Mama dorește ca ei să fie în afara acestei iluzii și înțelege stringența cu care acest lucru trebuie să se întâmple.

 

Scopul oricărei mame nu este ca ea să fie adorată de copii, și cu atât mai puțin nu dorește acest lucru într-o situație de criză. Mulțumirea ei este să știe că toți copii fac ceea ce este bine, că sunt în afara pericolului, și că aduc beneficiu lor și celorlalți. Odată ce sunt în afara vrăjii, Mama știe că ei se vor putea înțelege pe sine și vor descoperi realitatea adevărată. Numai când sunt în afara acestei amăgiri ei pot să înțeleagă cu adevărat seriozitatea pericolului și valoarea ajutorului dat de mamă. În acest joc care are loc între suflet și vicii, dacă noi recunoaștem întunecimea lui Ravan, vom aprecia enorm pe Dumnezeu și cunoașterea care vine de la el.

 

În acest context, care este valoarea adorărilor religioase, a muzicii și ritualurilor, a înfrumusețării unei catedrale? În cel mai bun caz este o irosire inocentă; în cel mai rău caz este un complot deștept al lui Ravan de a ne distrage de la ajutorul lui Ram. Când Ram vine să ajute sufletele, Ravan creează propriul lui zeu pentru a distrage sufletele de la ajutorul Dumnezeului adevărat; spre exemplu, o statue sau unele concepte la modă despre el. Daca sufletele s-ar duce la adevăratul Ram, ar găsi ajutor și ar fii în afara amăgirii. Cel care se eliberează de vicii, de Ravan și de amăgire, este o dovadă în sine că este conectat la adevăratul Salvator. Dumnezeu este mulțumit cu el. Ravan nu are mustrări dacă ei cântă și dansează în numele lui Dumnezeu, sau dacă scriu cărți despre Dumnezeu atâta timp cât nu încearcă să se elibereze.

 

Mă iubește Dumnezeu? Mă acceptă? Mă iartă Dumnezeu? Există Dumnezeu? Astfel de întrebări reprezintă o indulgență pe care ne-o permitem pentru că suntem sub vrajă. Cineva care este conștient să își dea seama că se îneacă va prinde colacul de salvare și se va agăța de el pentru a se salva.

 

storm

Posted in

Leave a Comment