Transformarea

Ce se întâmplă cu vechiile tendințe, obișnuințe (sanskare în hindi) și vicii atunci când cineva s-a schimbat? Dispar? Sunt suprimate sau sunt transformate în tendințe (sanskare) nobile? Este posibil ca furia să se transforme în altceva? De unde vin aceste tendințe nobile?

 

Să ne imaginăm o gradină în întuneric; în întuneric, nu poți avea experiența florilor și a culorilor. Locul pare înspăimântător și periculos. Este o lume a insectelor și a liliecilor. Când soarele răsare și apare lumina pe pământ, aceeași grădină este plină de culori, de flori și de frumusețe; chiar și cerul acolo sus și norii par frumoși. Toată această bogăție nu poate fii văzută în întuneric.

 

În întuneric, cineva vede umbrele și acestea apar și ele ca niște fantome. Sub lumină, vezi că defapt aceea fantomă este un bun prieten și umbrele lui dispar. Umbrele nu sunt suprimate sau transformate, ci pur și simplu dispar.

 

În lumină, adică în claritate, putem vedea bogăția spirituală. Este ca și cum am vedea prințul (sufletul), comorile lui eterne, legătura lui dulce și eternă cu Regele. Legătura de imensă iubire, egalitate, respect și recunoaștere. În lumină, cineva vede familia nobilă de prinți (suflete); toți sunt nemăsurat de iubitori, pașnici, inocenți, ca niște copii, asemănători lui Dumnezeu, toți merită să fie iubiți și să iubească. Poate să vadă că are totul și că nu are nevoie de nimic; experiențiază casa lui de mulțumire, pace și fericire. În lumină cineva vede siguranța și nemurirea sa. Întreaga lume fizică, în mod evident apare ca și o poveste, și vede că povestea nu poate schimba nimic din ceea ce aparține cerului. Povestea apare ca un amuzament foarte bun.

 

Doar să vobești despre lumină, nu îți va permite să vezi florile și culorile; trebuie să existe lumină. În același fel, să ai cunoaștere (lumină spirituală) înseamnă în mod necesar să experiențiezi împlinirea și perfecțiunea la fiecare nivel.

 

Cu astfel de experiențe de bogăție, împlinire și cunoscând realitatea vieții eterne, tot ceea ce poate să apară la suprafață sunt tendințele naturale și nobile, virtuțile divine. În lumină, nu sunt umbre. O persoană care tocmai a câștigat o loterie nu va plănui să fure, să înșele sau să cerșească.

 

Pe măsură ce lumina devine tot mai puțină, aceași minune este văzută tot mai puțin și cu mai puțină claritate. Florile și culorile sunt mai puțin atractive. În atmosfera întunericului, cineva nu poate să vadă prințul sau Regele. Cineva nu poate să vada comorile, bogațiile și minunile. Totul este deja acolo dar nu poti să experiențiezi nimic din aceste lucruri. Se simte gol și insecurizat. În întuneric apar fantomele, tendințele celui care cere, care are mereu nevoie de ceva. Demonul apare în întuneric.

 

image5

Posted in

Leave a Comment